SocialNewsToday

După Stela Popescu, o altă mare actriță ne părăsește. Dumnezeu s-o odihnească!

Celebra actriţă Aimée Iacobescu, apreciată mai ales pentru rolul Domniţei Ralu din seria „Haiducii“, a murit la vârsta de 71 de ani. Artista ar fi suferit de cancer.

A absolvit Secţia de Actorie a Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din Bucureşti (IATC) în 1968.

Fiică a unui farmacist, colonel de armată, a intrat la Actorie deja din primul „foc“, împreună cu fratele ei geamăn, Dorel Iacobescu, deşi locurile erau extrem de puţine, mai ales pentru fete.

Aimée Iacobescu a jucat pe scena Teatrului Naţional vreme de 40 de ani, din 1968 până în 2008. Aimée Iacobescu a fost protejata scriitorului Eugen Barbu, a filmat cu regizorul Dinu Cocea şi a devenit apoi preferata inginerului-regizor Sergiu Nicolaescu. A rămas în amintirea publicului cu rolul Domniţei Ralu.

Aimee Iacobescu a murit. Actrița s-a luptat cu cancerul în ultimii ani și a murit la vârsta de 71 de ani. Era una dintre marile doamne ale teatrului românesc. A jucat zeci de roluri în piese și filme, dar Aimee Iacobescu va rămâne în inimile iubitorilor de film cu rolul Domniței Ralu, din seria filmelor cu haiduci.

Aimée Iacobescu mărturisea într-un interviu din Jurnalul Național că s-a născut de fapt în noaptea de 23 iunie, lucru cunoscut doar de familie și apropiați. Artista și fratele său geamăn, Dorel, s-au născut în noaptea de Sânziene, în 1946, în localitatea Unguriu, județul Buzău, dar în acte a fost declarată data nașterii 1 iulie.

Mama actriței era absolventă a facultății de desen și scenografie, iar tatăl era medic militar. ”Tata îi scria mamei scrisori de dragoste care începeau cu ”ma bien aimée”. Numele meu de acolo provine. Tot ce am mai frumos în mine s-a născut acolo, în locurile acelea unde am copilărit. În vatra satului era o livadă și în fiecare an, primăvara, îmi propuneam împreună cu fratele meu să așteptăm momentul în care vor înflori pomii. Dar adormeam, iar livada înflorea de fiecare dată noaptea”, mărturisea actrița într-un interviu.

Debutul în teatru a avut loc la vârsta de 16 ani, când a jucat în spectacolele ”Alizuna” de Tina Ionescu Demetrian și ”Adam și Eva” de Aurel Baranga. În acea perioadă, a liceului, a avut loc întâlnirea providențială cu regizorul Sică Alexandrescu, care o remarcase la un festival școlar de recitări, unde a fost premiată. În anul 1963 el i-a dat primul rol pe scena Naționalului, în piesa ”Adam și Eva”.

”Tata nu a fost de acord să mă fac actriță. Îmi spunea că voi muri de foame cu meseria asta”, spunea artista în interviu.

Și totuși, ambii frați au dat examen la actorie și au fost admiși. ”Dorel intrase inițial la Politehnică, dar regizorul Alexandru Finți l-a convins să se prezinte la examen la teatru. Nu i-a spus tatei din prima că a reușit, dar când a aflat, i-a promis că după ce termină facultatea o să urmeze alta, care să-i aducă o meserie mai bine plătită”, își amintea actrița Aimee Iacobescu.

Au terminat amândoi șefi de promoție, în 1968, la clase diferite — ea la clasa prof. Beate Fredanov, asistent Octavian Cotescu, el la clasa prof. Costache Antoniu. Fratele geamăn a jucat în câteva piese, apoi a terminat a doua facultate, de limbi străine. În 1981 a plecat cu o bursă dată de statul portughez la Lisabona. S-a căsătorit cu Roxana Eminescu, descendentă a poetului național. Din nefericire, copilul lor s-a născut cu probleme de sănătate și au plecat în Franța pentru a-l putea trata. S-au stabilit acolo.

”Mi-aduc aminte, când am dat examen, mama mi-a lucrat o bluză și o fustă din hainele ei, și atunci, la proba orală am purtat prima mea pereche de pantofi cu toc”, mărturisea actrița.

În timpul facultății a mai jucat și în ”Jocul adevărului”, de Sidonia Drăgușanu. Fiind șefă de promoție, Aimee Iacobescu a fost repartizată la Teatrul Național. Alte roluri au fost cele din ”Ulciorul sfărâmat” — 1968, pe scena Teatrului din Craiova, ”Troienele” de Jean Paul Sartre, ”Furtuna” de Nikolai Alekseevici Ostrovski, ”Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, ”Richard al III-lea” de William Shakespeare, ”Coana Chirița” de Tudor Mușatescu, ”Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, ”Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, ”Marea” de Edward Bond, ”Regele și cadavrul” de Vlad Zografi și altele.

Debutul în film a avut loc în 1966, cu ”Șapte băieți și o ștrengăriță”, unde a jucat alături de Jean Marais, ”un actor frumos, dar mai întâi de toate un profesionist. În filmul ăsta am devenit blondă, eu sunt roșcată”.

În anii în care la Național se jucau 28-32 de spectacole pe săptămână, lucra de dimineața de la 7 până seara, la 11.

”Ajungeam acasă, mă spălam pe cap, că așa citisem eu despre actrițele de la Hollywood, că în fiecare zi își spală părul, și plecam noaptea, condusă de tata la gară, la Mangalia, unde filmam ‘Osânda’. Ajunsesem în așa hal de epuizare că, la o filmare, am căzut de pe cal. Nu-mi doream altceva decât să joc”, spunea Aimee Iacobescu în interviu.

La Teatrul Național, mentor i-a fost regizorul Mihai Berechet. A jucat roluri de tinere inocente, personaje comice, travestiuri, femei crude, personaje dramatice.

”Radu Beligan îmi spunea ‘soldățelul lui tăticu’, fiindcă dacă se întâmpla să lipsească vreo actriță, îmi dădeau telefon și în maxim 48 de ore învățam rolul și intram pe scenă. Mi-aduc aminte că pe fugă a trebuit s-o înlocuiesc pe Adela Mărculescu într-un turneu cu ‘Idolul și Ion Anapoda’. Am învățat rolul acasă și-n autobuz”, își amintea artista.

Rolurile pe care le-a simțit cel mai aproape de firea sa au fost Ioana, din piesa ”Acolo, departe” de Mircea Ștefănescu și Laura din ”Menajeria de sticlă” de Tennesse Williams.

”Cred că m-am născut pentru actorie. Pe partea profesională mă consider norocoasă pentru că întotdeauna am avut publicul lângă mine. Nu am să renunț niciodată la Național, acolo am început și tot acolo vreau să mor. Poate unicul lucru care te consolează ca actor în România este modul în care te privesc oamenii pe stradă. Mă doare că teatrul și-a pierdut magia. Când intrai în teatru, uitai tot.(…) În ceea ce mă privește, mi-am iubit toate rolurile și am încercat să fiu cât se poate de sinceră, pentru că sinceritatea, naturalețea reprezintă cheia fiecărui rol. (…) Am căpătat maturitatea, experiența și energia care ar fi fost păcat să se piardă în așteptări inutile. Dacă în teatru convenția este acceptată de spectator, la film el se așteaptă să vadă viață netrucată”, spunea actrița.

Din bogata sa filmografie amintim ”De-aș fi… Harap Alb”, ”Haiducii”, ”Răpirea fecioarelor”, ”Haiducii lui Șaptecai”, ”Zestrea domniței Ralu”, ”Săptămâna nebunilor” — în ultimele trei interpretând rolul domniței Ralu, cu care publicul a identificat-o—, ”Cu mâinile curate”, ”Nu filmăm să ne-amuzăm”, ”Osânda”, ”Revanșa”, ”Ultima noapte de dragoste”, ”Dumbrava minunată”, ”Cuibul de viespi”.

Redactia SocialNews

Add comment