SocialNewsToday

Veste proastă pentru mulți români. Se întâmplă de la 1 aprilie! Nu, nu e pacaleala

Crește prețul gazelor de la 1 aprilie pentru anumiți consumatori. Concret, preţurile pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la clienţii casnici rămân aceleaşi, de la 1 aprilie 2018, cu excepţia clienţilor Engie, care vor suporta o creştere de 1,2 bani/ kWh, potrivit unei decizii luate de Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), în şedinţa de joi.

Comitetul de reglementare al ANRE a aprobat, în şedinţa de joi, 29 martie 2018, preţurile pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la clienţii casnici.

În conformitate cu metodologiile de tarifare, începând cu data de 1 aprilie 2018, preţurile pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale înregistrează următoarea evoluție:

– pentru 34 din cei 36 de operatori economici deținători de licență de furnizare a gazelor naturale care au și clienți reglementați, prețurile aplicate clienților casnici reglementați rămân aceleași.

pentru operatorul economic ENGIE România SA se va înregistra o creștere de preț pentru furnizarea reglementată aplicată clienților casnici, creștere datorată, în principal, corecțiilor aplicate pentru perioada trimestrului IV 2016 – trimestrului I 2018, când prețul practicat a fost mai mic decât costurile aferente furnizării, ceea ce însemnă o creștere de 1,2 bani/kWh, de la 11,8 la 13 bani/kWh.

– în cazul operatorului economic E.ON Gaz Furnizare România SA prețurile pentru furnizarea reglementată aplicată clienților casnici nu se modifică.

ANRE reamintește, totodată, că a fost implementat cadrul legal care permite tuturor consumatorilor să își aleagă furnizorul de gaze naturale.

Procesul de schimbare a furnizorului este gratuit, nu implică modificări de ordin tehnic și orice client final casnic de gaze naturale poate să treacă de la furnizarea în regim reglementat, la furnizarea în regim concurențial.

Furnizorii de gaz pentru consumatorii casnici au transferat în preţ scăderea TVA de la 20% la 19%, de la 1 ianuarie. Prin urmare, luna ianuarie a adus facturi mai mici cu circa 0,8% în toată ţara.

Astfel, preţul pentru 1 MWh (1.000 de kWh) ajunge la 129 lei, în cazul ENGIE (fost GDF Suez), şi la 150 lei, în cazul E.ON. Cei doi furnizori acoperă peste 90% din consumul de gaze al gospodăriilor din România. E.ON deserveşte consumatorii din Moldova şi Transilvania, în timp ce ENGIE furnizează gaz în toată Muntenia şi Dobrogea.

În ceea ce priveşte metrul cub, deşi nu este tarifat distinct în factură, calculele noastre arată că acesta costă, din ianuarie, 1,47 lei, la GDF Suez, şi 1,63 lei, la E.ON.

Din 2007, facturile la gaz măsoară energia produsă de arderea gazului, şi nu volumul de gaz consumat. Energia consumată se calculează înmulţind numărul de metri cubi (mc) consumaţi cu valoarea constantei PCS şi cu tariful în lei per MWh, practicat de furnizorul respectiv. PCS – puterea calorifică superioară – exprimă cantitatea de energie (exprimată în MWh) degajată prin arderea în condiţii standard (temperatură şi presiune) a unei cantităţi de 1 mc de gaze naturale.

Fiecare furnizor este obligat să precizeze pe factură valoarea PCS. Aceasta variază în funcţie de zonă, de furnizor şi de provenienţa gazelor naturale. O valoare a PCS comună pentru furnizorii din România este de 0,0109 MWh/mc. Aceasta înseamnă că 1 mc de gaze naturale are un echivalent energetic de 0,010973 MWh.

În afară de cei doi mari furnizori amintiţi, mai există şi alţii, iar preţurile practicate de aceştia pot diferi, în funcţie de localitate şi regiune a ţării, cu până la 50%.

Diferenţele atât de mari de preţ între diverşi furnizori de pe piaţa reglementată sunt explicate de către preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, prin faptul că fiecare firmă are costuri diferite, care, dacă sunt justificate, trebuie recunoscute. Astfel, un furnizor care va livra gaze într-un sat de la munte, cu puţini locuitori, va avea costuri mai mare decât un alt furnizor care livrează gaze către clienţii dintr-un oraş mare de la câmpie. „Periodic, facem o analiză de costuri şi rentabilitate pentru fiecare furnizor.

Dacă se constată că nu şi-a acoperit costurile pentru acea perioadă, îi aprobăm o majorare de tarif. În schimb, dacă se constată că a câştigat în mod nejustificat, îi scădem nivelul de tarif practicat”, precizează Havrileţ.

Astfel se explică de ce transilvănenii şi moldovenii plătesc mai mult gazul faţă de munteni şi dobrogeni. Pasămite, transportul şi distribuţia din zonele lor, preponderant deluroase, sunt mai scumpe.

Ultima modificare de preţ a gazului pentru piaţa reglementată a fost la 1 iulie 2016. Atunci, în toată ţara, preţurile au scăzut în medie cu 3%.

Redactia SocialNews

Add comment